Printre interpreții care au dat voce muzicii ușoare românești în anii ’70 și ’80, Mihai Constantinescu rămâne una dintre figurile cele mai îndrăgite de publicul autohton. Cu o carieră de peste patru decenii, piese ajunse șlagăre naționale și o prezență constantă pe micile ecrane, artistul a devenit un reper al genului, iar povestea lui spune și povestea muzicii ușoare de dincolo de Cortina de Fier.
De la corul de copii la trupa Mondial: începuturile lui Mihai Constantinescu
Mihai Constantinescu s-a născut pe 4 ianuarie 1946, la București. Drumul spre muzică a început timpuriu, în corul de copii al Radiodifuziunii, iar formarea artistică s-a continuat la Școala Populară de Artă, pe care a absolvit-o în 1972, la clasa Floricăi Orăscu. În paralel, a urmat o pregătire complet diferită, terminând în 1973 Institutul de Educație Fizică și Sport din București — un traseu neobișnuit pentru un viitor solist de muzică ușoară.
Primul contact serios cu scena muzicală a venit în 1964, când s-a alăturat trupei Mondial, una dintre formațiile reprezentative ale muzicii ușoare românești din acea perioadă. A cântat și în alte formații ale vremii, precum Dixie ’74 și Modern Group, și a susținut spectacole de revistă la Casa Studenților „Grigore Preoteasa” din Capitală, un loc care a lansat mulți dintre interpreții generației sale.
„O lume minunată”: piesa care i-a definit cariera
Debutul la televiziune a venit în 1971, într-o emisiune de varietăți regizată de Titus Munteanu, iar de aici cariera lui Mihai Constantinescu avea să crească rapid. Dintre toate piesele cântate de-a lungul carierei, „O lume minunată” (1979) a rămas cea mai cunoscută, un șlagăr care i-a adus popularitate națională și care este și astăzi asociat cu numele său. Printre celelalte piese îndrăgite se numără „Sus în deal”, „Dă-mi mâna, prietene”, „Un zâmbet, o floare”, „Hei copilărie” și „Iubiți și câinii vagabonzi” — titlu care spune multe despre firea lui blândă, dedicată și animalelor fără stăpân.
Șlagăre de festival: de la Dresda la „Șlagăre în devenire”
Cariera lui a fost marcată și de câteva distincții la festivaluri specializate în muzică ușoară: piesa „Am visat” a obținut premiul al treilea la Festivalul Șlagărelor de la Dresda, în 1975, iar „I.E.F.S. ura!” a câștigat primul loc la festivalul „Șlagăre în devenire”, în 1981 — confirmări ale unui compozitor și interpret apreciat în cercul muzicii ușoare est-europene a epocii.
Vocea lui Scăpărici: Mihai Constantinescu la cinema, în „Maria, Mirabela”
Dincolo de muzica de scenă, Mihai Constantinescu a lăsat o amprentă și în cinematografia românească pentru copii. A compus melodia-temă a filmului „Maria, Mirabela” (1981), regizat de Ion Popescu-Gopo, și a dat vocea personajului Scăpărici, unul dintre cele mai memorabile personaje animate ale cinematografiei românești de dinainte de 1989, îndrăgit de generații întregi de spectatori.
Trio-urile de televiziune și duetul cu Anastasia Lazariuc
Micile ecrane au rămas un teren predilect pentru artist de-a lungul întregii cariere. A format, alături de Marius Țeicu și Olimpia Panciu, un trio prezent în numeroase emisiuni de televiziune regizate de Titus Munteanu, iar în anii ’90 a devenit cunoscut și pentru duetul muzical susținut împreună cu solista Anastasia Lazariuc. În aceeași perioadă, Mihai Constantinescu a co-prezentat, alături de Anca Țurcașiu, emisiunea pentru copii „Ba da, ba nu!”, și a colaborat frecvent cu Alexandru Bocăneț în programe de divertisment ale televiziunii românești.
Activitatea sa a fost recunoscută oficial în 2012, când a primit Diploma de Onoare în cadrul galei „O zi printre stele”, organizată de Ministerul Culturii.
Ultimii ani și despărțirea de public, în 2019
Ultimul deceniu de viață al artistului a fost marcat de probleme grave de sănătate. A suferit o operație pe cord în noiembrie 2008 și o a doua intervenție majoră, pe cord deschis, în octombrie 2017. În februarie 2019 a fost din nou internat, iar în luna mai a aceluiași an a suferit un infarct care l-a trimis în stare de comă la Spitalul de Urgență Floreasca din București. După aproximativ cinci luni în care medicii au rămas rezervați în privința șanselor de recuperare, Mihai Constantinescu a murit pe 29 octombrie 2019, la 73 de ani, după un nou infarct de la care nu a mai putut fi resuscitat.
A fost condus pe ultimul drum cu onoruri militare, în prezența a sute de apropiați și admiratori, iar statul român i-a acordat postum, pe 31 octombrie 2019, Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler, decorație care i-a recunoscut „dăruirea prin care s-a impus ca un model al tinerelor generații de interpreți”.
O moștenire care a modelat generații de interpreți
Discografia lui Mihai Constantinescu a continuat să fie reeditată și după anii ’90, printre altele printr-o compilație pe patru CD-uri lansată în 2010 și albumul aniversar „Parte din viața mea”, apărut în 2011. Peste șase decenii de muzică ușoară românească îi datorează lui Mihai Constantinescu nu doar un șlagăr precum „O lume minunată”, ci și modelul unui artist care a trecut cu naturalețe de la scenă la micile ecrane și la filmul pentru copii, rămânând, pentru publicul care l-a cunoscut, vocea unei perioade în care muzica ușoară era, pentru mulți români, o fereastră spre bucurie.
Surse: Agerpres, Antena 3 CNN, Romania-Insider.
