Printre vocile care au definit muzica ușoară românească în a doua jumătate a secolului XX, puține au avut traiectoria internațională a Margaretei Pâslaru. Debut la 15 ani, un trofeu câștigat la Cannes înaintea oricărui alt solist român de muzică ușoară și o carieră artistică de peste șase decenii fac din povestea ei una dintre cele mai interesante pagini ale scenei muzicale autohtone.
Debutul unei legende: de la scenă de amator la primul disc de aur
Margareta Pâslaru s-a născut pe 9 iulie 1943, la București, și a avut primul contact cu scena la doar patru ani și jumătate, când a apărut ca figurantă în opera „Madame Butterfly” de Puccini, pe scena Operei Naționale. Drumul ei spre muzica ușoară a început însă în 1958, când, elevă fiind, a debutat la Casa de Cultură Grivița Roșie din București și a câștigat primul premiu la un festival al artiștilor amatori.
Anul următor, compozitorul George Grigoriu i-a scris piesa „Chemarea mării”, care a devenit rapid un șlagăr național. Discul s-a vândut în peste 26.000 de exemplare, un record pentru acea perioadă, iar Grigoriu avea să o numească, ani mai târziu, „un mit al muzicii ușoare” românești. În 1960, regizorul Valeriu Lazarov a invitat-o să interpreteze piesa italiană „Piccolissima serenata” la o emisiune dedicată olimpicilor români de la Roma, iar la scurt timp a lansat, în duet cu Marina Voica, „Pe aripa vântului” — unul dintre marile hituri ale deceniului.
Trofeul MIDEM de la Cannes: o premieră pentru muzica ușoară românească
Recunoașterea internațională a venit la finalul anilor ’60. În 1968, Margareta Pâslaru a primit Discul de Aur, iar un an mai târziu a fost distinsă cu Trofeul MIDEM la Cannes, într-o ediție care a reunit numele mari ale muzicii ușoare europene, precum Mireille Mathieu și Udo Jürgens. A fost prima soliste de muzică ușoară din România care a câștigat acest trofeu, un moment de referință pentru întreaga scenă muzicală autohtonă.
Două filme muzicale scurte în care a apărut, realizate pentru televiziuni străine, au fost premiate la festivalurile de la Montreux și Monaco, confirmând și pe plan vizual notorietatea pe care artista o construise prin discuri și concerte.
Cerbul de Aur: recitalul cu scenografie și band propriu
Festivalul Cerbul de Aur de la Brașov, ajuns la prima sa ediție cu participare românească în 1968, a fost un alt moment important din cariera sa: juriul internațional i-a acordat o mențiune, iar în 1969 a susținut un recital propriu, cu orchestră și coregrafie proprii — o raritate pentru o artistă română la acea vreme.
Anii restricțiilor: o carieră construită cu ușa pe jumătate închisă
Succesul internațional nu a venit fără obstacole specifice epocii. Potrivit unor relatări din presa culturală, Margareta Pâslaru ar fi primit timp de aproximativ zece ani interdicție de a călători în țările occidentale, ceea ce a dus la pierderea unor invitații importante de peste graniță. Cu toate acestea, catalogul ei de peste 680 de înregistrări, semnate de aproximativ 65 de compozitori, arată o activitate artistică neîntreruptă, desfășurată în mare parte pe scena și în studiourile din țară.
Teatru, radio și film: o artistă multivalentă
Dincolo de muzică, Margareta Pâslaru a avut o carieră solidă și în teatru și film. În 1964 a interpretat-o pe Polly Peachum în „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht, într-o montare regizată de Liviu Ciulei la Teatrul Bulandra, spectacol care a rulat aproximativ 400 de reprezentații în patru stagiuni. A jucat în filme precum „Tunelul”, „Veronica” și „Melodii, melodii” și a avut roluri în radiodramaturgii, printre care „Nu sunt Turnul Eiffel” (1968) și serialul „Șoseaua Nordului” (1969).
O moștenire de peste 60 de ani, între muzică și filantropie
După 1983, artista s-a stabilit pentru o perioadă în Statele Unite, continuând să înregistreze muzică, inclusiv la un studio din New York, și a susținut turnee în SUA și Canada la finalul anilor ’90 cu recitalul „Vine, vine… Margareta”. După 1989 a revenit în România, unde cariera sa a continuat prin albume aniversare precum „Margareta Forever” (2006) sau „Providența” (2018, la 60 de ani de activitate), alături de memoriile publicate în volumul „Eu și Timpul” (2012).
De peste un deceniu și jumătate, artista marchează fiecare an printr-un produs artistic nou — disc, carte audio, DVD sau carte — de cele mai multe ori cu scop filantropic. Albumul „Idei”, lansat în 2020, cu 18 piese în mare parte compoziții proprii, a fost dedicat integral programului Băncii de Alimente a Crucii Roșii Române, program prin care sute de mii de persoane primesc lunar pachete cu alimente de bază. Vorbind despre meseria care i-a marcat viața, Margareta Pâslaru a rezumat-o astfel: „Meseria mea a presupus și privilegiul de a le putea oferi oamenilor doar frumosul.”
Cu o discografie de sute de înregistrări, un trofeu câștigat la Cannes înainte ca mulți colegi din Vest să o fi cunoscut pe scenă, și o activitate filantropică susținută, Margareta Pâslaru rămâne unul dintre reperele de neclintit ale muzicii ușoare românești — o voce care a demonstrat că talentul autohton putea concura, chiar și din spatele Cortinei de Fier, cu marile nume ale scenei europene.
Surse: TVR Info, Newsweek România, Revista Biz.
