Pentru generații de români, Revelionul la televizor a avut mereu aceeași rutină: emisiunea specială de la TVR (Televiziunea Română), cu umor, muzică și o coregrafie care se repeta aproape identic de la un an la altul. Formula Revelionului la TVR s-a născut în plin regim comunist, a trecut prin cenzură și relaxări succesive, iar ultima ei filmare dinaintea libertății depline a avut loc chiar în zilele Revoluției din 1989. Iată povestea emisiunilor care au ținut companie milioane de români în noaptea de 31 decembrie.
Primul Revelion transmis la televizor, în 1956
Primul program de Anul Nou transmis de Televiziunea Română a avut loc pe 31 decembrie 1956, difuzat din studiourile de pe strada Moliere din București. Cleo Stieber, prima crainică a televiziunii, a avut onoarea de a deschide acel prim Revelion televizat, la doar un an după ce semnalul TVR începuse emisiile experimentale. Puțini români aveau însă acces la imagini: televizoarele erau rare și scumpe, multe dintre ele aduse din URSS, iar vizionarea se făcea de regulă în grup, la câte o familie norocoasă din cartier sau din bloc.
Formula Revelionului la TVR: umor, muzică și o cenzură care „nu vedea”
Până la mutarea televiziunii în studiourile de la Pangrați, în 1969, emisiile de Revelion s-au făcut tot de la Moliere, sub coordonarea, pentru multă vreme, a realizatorului Tudor Vornicu. Pregătirile pentru fiecare ediție începeau încă din ianuarie, sketch-urile se filmau din toamnă, iar repetițiile se întindeau pe lunile noiembrie-decembrie.
Începutul anilor ’70 a adus o scurtă relaxare: ediția din 1971, de pildă, nu a mai avut cuvântarea de la miezul nopții, iar pe scenă au apărut și artiști occidentali, precum Tom Jones și Mireille Mathieu — momente rare de respiro într-un program altfel dominat de muzică ușoară românească și folclor.
Toma Caragiu și Amza Pellea, vedetele care „treceau” de cenzori
Marii câștigători ai acelor seri au fost actorii de comedie. Toma Caragiu a devenit, prin sketch-uri ca „Moș Gerilă”, „Șopârla” sau „Petrecerea continuă”, maestrul „șopârlelor” — glume fine, cu dublu sens, care reușeau să scape de atenția cenzurii. Ultima lui apariție de Revelion a fost în 1976, cu un an înainte să moară în cutremurul din 1977. În aceeași perioadă, Amza Pellea a construit personajul „Nea Mărin”, alături de nepotul Sucă și de soția Veta, o prezență constantă la Revelioanele TVR până la moartea actorului, în 1983.
Mesajul de la miezul nopții: Hora Unirii, Perinița și microfoanele ciulite
Ritualul de la cumpăna dintre ani era mereu același. În jurul orei 23:40 se difuza mesajul înregistrat al lui Nicolae Ceaușescu, deschis cu formula „dragi tovarăși și prieteni” și urmat de Hora Unirii, dansată în direct de invitați. Spre dimineață, pe la ora 2:00, programul se încheia cu dansul „Periniței”, iar emisiunea era reluată în următoarele zile. În paralel, potrivit unor relatări publicate de presa românească, la petrecerile din casele particulare se zvonea că printre musafiri s-ar fi aflat și informatori ai Securității, atenți la glumele și comentariile de la masă — o parte mai puțin veselă a nopții de Revelion din comunism.
Anii ’80: rigiditate crescută și ultimul Revelion al regimului
Pe măsură ce deceniul ’80 avansa, tonul emisiunilor s-a schimbat vizibil: umorul fin al lui Caragiu și Pellea a fost înlocuit de un ton mai rigid, dedicat elogierii conducătorului, iar costumele, coregrafia și decorurile au devenit tot mai conservatoare. Ultima ediție de Revelion a regimului comunist, din decembrie 1988, a inclus un sketch de zece minute, „Danga Langa”, cu Mitică Popescu și Florin Zamfirescu, plus scurte recitaluri susținute de soliști și interpreți de muzică populară.
Decembrie 1989: Revelionul filmat în plină Revoluție
Ediția din 1989 era deja înregistrată în avans, ca de obicei, dar evenimentele din 21-25 decembrie au schimbat totul. Echipa TVR a trebuit să scoată din montaj tot ce avea legătură cu familia Ceaușescu, inclusiv colindul „Pluguțul”, transformat de regim într-un elogiu, lăsând, după cum povesteau mai târziu realizatoarele emisiunii, „găuri masive” în program. Soluția a fost apelul la arhivă și la muzică străină — inclusiv la hitul „Lambada” — pentru a umple timpul rămas liber, alături de apariții ale unor artiști români precum Loredana Groza, Daniel Iordăchioaie și Dan Spătaru. A fost, astfel, primul Revelion al românilor liberi, filmat și montat în timp ce afară se mai trăgea cu arme pe străzi.
Ce a rămas din tradiția Revelioanelor românești
Multe dintre momentele acelor emisiuni — sketch-urile lui Caragiu și Pellea, Hora Unirii, dansul Periniței — au rămas în memoria colectivă și revin an de an în retrospectivele de arhivă ale TVR, alături de muzica ușoară românească a epocii. Astăzi, Revelionul la TV înseamnă concerte live, invitați internaționali și artiști contemporani, dar formula de bază — umor, muzică și speranța unui an mai bun — a rezistat, într-o formă sau alta, de la primul Revelion televizat din 1956 până la cele difuzate în prezent.
Surse: Newsweek România, Evenimentul Zilei, Fanatik.
