Semnal M este una dintre poveștile mai puțin cunoscute, dar extrem de importante, ale rock-ului românesc din anii ’70 și ’80: o formație din Cluj care a plecat de la câteva seri de muzică pe litoral și a ajuns să fie ascultată și dincolo de frontierele României, inclusiv pe listele unor posturi occidentale. Într-o perioadă în care informația circula greu și muzica trebuia „aprobată”, Semnal M a reușit să impună un sunet propriu, la intersecția dintre folk, blues și rock, cu rădăcini adânci în muzica tradițională transilvăneană.
Cum a început totul: vara 1976, pe litoral
Povestea trupei Semnal M începe în toamna anului 1976, după un sezon estival petrecut de muzicienii clujeni pe litoralul românesc, la Venus. Acolo s-au intersectat drumurile lui Iuliu Merca și Ștefan Boldijar, doi instrumentiști care au decis să pună bazele unei formații „transilvane”, cu un sunet distinct de ceea ce se cânta deja în marile orașe.
Merca a adus în proiect un baterist, pe Liviu Hrișcu, iar Boldijar l-a convins pe chitaristul Tavi Popovici, venit din Compania de sunet, să se alăture noului grup. După câteva repetiții de probă, lotul s-a stabilizat într-o formulă de patru membri, care avea să pună bazele identității muzicale a trupei.
Repetiții în bucătărie și scenă improvizată pe plajă
La început, nimic nu anunța un succes care avea să ajungă până la radiourile occidentale. Primele repetiții s-au ținut chiar în bucătăria lui Iuliu Merca, iar mai târziu, odată cu venirea vremii calde, formația s-a mutat într-un șopron din curtea acestuia. Cu un echipament rudimentar pentru vremea aceea — o chitară Framus, un Fender Stratocaster, un amplificator Meazzi Hollywood și o baterie Hayman — tinerii muzicieni au pus la punct primele piese.
Vara următoare, grupul a cântat la Costinești, într-o baracă vopsită în negru, amenajată ca scenă improvizată pe plajă. Spectacolele lor, cu lumini stroboscopice și momente acrobatice, au atras rapid un public numeros, iar vestea despre noua formație din Cluj a ajuns și la Televiziunea Română, care i-a invitat în studiourile sale chiar în toamna aceluiași an.
„Moara”, hitul care a ajuns pe listele BBC
Consacrarea a venit odată cu piesa „Moara”, lansată pe un single alături de „Durata”, la casa de discuri Electrecord. Melodia a avut un succes neobișnuit pentru o formație din provincie: potrivit informațiilor confirmate de Radio Europa Liberă, „Moara” a ajuns pe locul 4 într-un clasament BBC dedicat muzicii din Europa de Est, o performanță rară pentru un artist român în plină epocă a cenzurii culturale.
Succesul piesei a atras atenția impresarului Iuliu Șuteu, cel care administrase anterior cariera unor nume importante ale rock-ului românesc, precum Phoenix și Roșu și Negru. Contactul cu acesta a deschis Semnal M drumul către turnee comune și o vizibilitate mult mai mare la nivel național.
„Bal la Apahida”, primul cântec etno românesc
Un alt moment de referință în discografia trupei este piesa „Bal la Apahida”, considerată de mulți critici muzicali primul cântec românesc din zona „etno”, care împletea sonorități populare transilvănene cu instrumentație rock. Piesa a avut un ecou surprinzător de larg, fiind semnalată chiar și într-un clasament specializat din Japonia — un indicator al modului în care muzica românească reușea, rareori, să treacă dincolo de cortina informațională a vremii.
Turneul din Iugoslavia și tentația rămânerii în Occident
În toamna anului 1979, Semnal M a avut parte de o experiență rară pentru muzicienii din România comunistă: un turneu de două săptămâni în Iugoslavia, organizat în cadrul Zilelor Culturii Românești. Contactul direct cu o altă lume, mai liberă din punct de vedere cultural, i-a pus pe membrii trupei într-o dilemă pe care mulți artiști români din acea perioadă au trăit-o: tentația de a nu se mai întoarce acasă.
În cele din urmă, formația a decis să se întoarcă în România, continuându-și cariera în țară, într-un context cultural mult mai restrictiv decât cel pe care îl întâlniseră în turneu.
Anii ’80: „La fereastra ta”, „Spune-mi cine ești” și albumul „Cîntece transilvane”
Deceniul al nouălea a adus pentru Semnal M câteva dintre cele mai apreciate piese ale carierei. „La fereastra ta” a fost un succes imediat, urmat în 1986 de „Spune-mi cine ești”. Alte titluri precum „Rîul”, „Copiii pămîntului”, „Hore pe smalț” sau „Colindătorii” au ajuns constant în topurile posturilor de radio și ale publicațiilor specializate din epocă.
Albumul „Cîntece transilvane” este considerat de o parte a criticii muzicale drept una dintre cele mai bune reușite ale trupei: un sunet mai dur, mai lucrat, care a stabilit un record de vânzări pentru acea perioadă și a fost reeditat ulterior.
Anii aceștia au adus și numeroase schimbări de componență — o constantă în istoria formației. Gheorghe „Ghiță” Ciolac, un virtuoz al orgii Hammond, s-a alăturat trupei în 1979 și a rămas până în 1982, când s-a stabilit în Germania. Ioan „Ică” Moca a plecat în 1980, fiind înlocuit de Francisc „Saci” Salamon, venit de la formația arădeană Depold, care avea să rămână alături de Semnal M timp de 15 ani, până în 1995.
Pauza, formula redusă și continuarea activității
În 1982, după un ritm intens de concerte și înregistrări, trupa a intrat într-o perioadă de pauză, cauzată de epuizare. Activitatea a continuat însă într-o formulă restrânsă, mai întâi ca trio, apoi ca duo, până în 1992, când componența s-a reconfigurat din nou.
Anii ’90 au adus noi materiale, printre care albumul „Mari succese” (1994), realizat cu producătorul Adrian Ordean, precum și înregistrările live „Unplugged” (1996), realizate la un concert Radio Europa Nova din Iași, și caseta „Povești la gura sobei”, apărută la casa Roton, care a combinat piese noi cu reinterpretări ale unor înregistrări mai vechi de radio.
Semnal M, 30 de ani mai târziu
În 2007, Semnal M a marcat trei decenii de activitate prin două concerte aniversare, unul la Cluj și unul la București, acesta din urmă transmis la nivel național. Sărbătorirea a adus din nou laolaltă membri din diverse perioade ale formației, inclusiv pe Francisc Salamon, semn al legăturii strânse care s-a păstrat de-a lungul anilor între muzicienii care au trecut prin trupă.
Povestea Semnal M rămâne, și astăzi, un exemplu despre cum o formație de provincie, formată din pasiune și fără resursele marilor case de discuri occidentale, a reușit să scrie câteva dintre cele mai originale pagini ale rock-ului românesc, cu un sunet care a îmbinat tradiția transilvăneană cu energia rock-ului și a blues-ului.
