Angela Similea este unul dintre numele care au definit muzica ușoară românească în a doua jumătate a secolului XX. Cu o voce recunoscută instantaneu și un catalog de peste 500 de piese, artista a rămas în memoria publicului drept una dintre vocile care au dat glas iubirii, nostalgiei și eleganței melodice a epocii „de aur” a muzicii ușoare de la noi.
Copilăria și drumul spre scenă
Angela Similea s-a născut pe 9 iulie 1946, în comuna 1 Decembrie din județul Ilfov. Potrivit unui material documentar publicat de Agerpres, viitoarea artistă cânta încă din copilărie, inclusiv în timp ce mergea cu tramvaiul, iar mama ei spera să aleagă o profesie „serioasă” — ea se gândea inițial să devină medic pediatru. Totul s-a schimbat după ce a văzut un concert al Mariei Tănase, moment care i-a confirmat dorința de a face muzică.
Talentul ei a fost remarcat de profesorul de muzică din liceu, Marin Teofil, care a făcut legătura cu compozitorul George Grigoriu. Similea a studiat apoi la Școala Populară de Artă, cu profesoara Florica Orăscu, avându-l ca acompaniator pe Marius Țeicu — un nume care îi va rămâne alături toată cariera.
Debutul și primele consacrări
A început să cânte pe scenă în 1965, când a obținut locul trei la un festival al artiștilor amatori cu piesa „Câmpia sub lună” și a câștigat concursul Primăvara bucureșteană. Pașii următori au venit rapid: în 1970, la a treia ediție a Festivalului Internațional „Cerbul de Aur” de la Brașov, Angela Similea a primit Cerbul de Argint, unul dintre cele mai importante premii pentru un artist de muzică ușoară din România acelor ani.
Festivaluri internaționale și hiturile care au consacrat-o
Anii ’70 și ’80 au adus pentru Angela Similea o serie de distincții internaționale: locul doi la Festivalul „Orfeul de Aur” din Bulgaria (1972), cu piesa „Tu ești primăvara mea” de Florin Bogardo, un premiu special de interpretare la „Opt șlagăre în studio” (Moscova), un premiu special la Festivalul de muzică ușoară de la Los Angeles (1984), premiul „Miss Obiectiv” la Sopot (Polonia) și premiul întâi pentru interpretare la Dealin (Cehoslovacia). A fost prezentă constant și pe scena Festivalului Național de Muzică Ușoară de la Mamaia, inclusiv în edițiile din 1993, 1995 și 1996.
Printre piesele care au consacrat-o se numără „Să mori de dragoste rănită” — desemnată de TVR, în anul 2000, „Melodia Secolului XX” — alături de „Un albastru infinit”, „Trenul galben fără cai”, „Piano, pianissimo”, „Casa mea”, „Dacă n-ai fi existat”, „Nu-mi lua iubirea”, „Voi cânta pentru mileniul trei” sau „Iubește-mă de-ți plac așa cum sunt”. Potrivit volumului „Meridianele cântecului” (1989), discografia ei trecea deja, la acea dată, de 500 de piese înregistrate.
Colaborări pe scena muzicii ușoare românești
De-a lungul carierei, Angela Similea a lucrat cu unii dintre cei mai importanți compozitori români ai genului: George Grigoriu, Temistocle Popa, Marius Țeicu, Ion Cristinoiu, Adrian Enescu, Jolt Kerestely, Dan Iagnov, Florin Bogardo și Marcel Dragomir. A turnat o lungă perioadă alături de formația Savoy, condusă de Marian Nistor, și a concertat frecvent în compania altor voci emblematice ale muzicii ușoare — Margareta Pâslaru, Marina Voica, Mirabela Dauer, Dida Drăgan, Mihai Constantinescu, Olimpia Panciu și Corina Chiriac.
Film și teatru muzical
Angela Similea a avut roluri principale în filmele „Rămășagul” și „O zi la București” și a jucat în musicalurile „Adio, femei” (alături de Ștefan Iordache) și „Corina” (alături de Florin Piersic). Piesa ei „Să mori de dragoste rănită” a inspirat, în 2014, un scurtmetraj regizat de Iulia Rugină, prezentat la TIFF, în care artista a avut o apariție cameo.
Discuri de aur, platină și recunoaștere oficială
Cariera Angelei Similea a fost marcată de distincții care îi confirmă locul în istoria muzicii românești: Disc de Platină (Electrecord, 1998), Disc de Aur (Electrecord, 2000) și premiul pentru 30 de ani de carieră artistică (Electrecord, 2000), premiul de excelență pentru carieră la Gala Muzicii Ușoare Românești (2002), un nou Disc de Aur pentru vânzările albumului „Lumea mea” (2007) și un Disc de Platină în 2008. În 2004 a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria Muzică, iar în 2020 a primit titlul de cetățean de onoare al Bucureștiului.
După o revenire discografică în 2005, cu albumul „Lumea mea” produs de Ovidiu Komornyik, artista a continuat să apară în spectacole și emisiuni TV până în 2013, când a decis să se retragă de pe scenă. În 2019, la București, au fost lansate trei albume noi: „Să ne reamintim”, „Trăiesc” și „Refrene de aur” (vol. 1 și 2), acesta din urmă reunind compoziții semnate de Marius Țeicu, interpretate de mai mulți artiști.
Implicare civică și cauze caritabile
Angela Similea a organizat și prezentat, în 1994, emisiunea „Telefon Leucemia” — considerat primul teleton din România postdecembristă — pentru a strânge fonduri în sprijinul copiilor bolnavi de leucemie, licitând în acest scop și câteva din rochiile sale de scenă. A susținut, de asemenea, proiectul „Banca de Alimente” al Crucii Roșii (2009) și a participat la spectacolul caritabil „Viață pentru viață” (2010), dedicat asociațiilor de pacienți oncologici.
Un omagiu pentru o carieră de excepție
Chiar dacă s-a retras de pe scenă, Angela Similea rămâne un reper al muzicii ușoare românești. În noiembrie 2024, Aurelian Temișan a invitat-o la un concert dedicat memoriei lui Marius Țeicu, la Teatrul Național București, unde Nico i-a interpretat piesa „Trăiesc”. Pe 9 noiembrie 2026, pe aceeași scenă, este programat un concert-omagiu dedicat întregii sale cariere, organizat de Aurelian Temișan și Monica Davidescu — artista va fi prezentă în sală, fără a mai interpreta ea însăși vreo piesă.
La peste cinci decenii de la debut, vocea Angelei Similea continuă să fie una dintre cele mai recunoscute ale muzicii ușoare românești, iar piesele ei rămân prezente în playlisturile celor care au crescut cu radioul pornit pe la orele serii, în anii ’70 și ’80.
