5.9 C
București
duminică, noiembrie 15, 2026

Iris: povestea trupei care a scris istoria rock-ului românesc

Published:

Printre formațiile care au definit rock-ul românesc dinainte și după 1989, trupa Iris ocupă un loc aparte. Înființată la mijlocul anilor ’70, Iris a traversat cenzura comunistă, schimbări de componență care au influențat și alte trupe mari ale scenei autohtone, și a rămas, peste cinci decenii mai târziu, una dintre cele mai ascultate formații rock din România.

Nașterea trupei Iris, la mijlocul anilor ’70

Iris a fost fondată în 1975, la București, de trei muzicieni: Ioan „Nelu” Dumitrescu (baterie), Ion „Nuțu” Olteanu (chitară, voce) și Emil Lechințeanu (bas). În primii ani de activitate, componența s-a schimbat frecvent — prin trupă au trecut chitariști și vocaliști precum Sorin Chifiriuc sau Lucian Chivu — într-o perioadă în care rock-ul românesc trebuia să supraviețuiască între cenzura oficială și lipsa instrumentelor și echipamentelor occidentale.

Cristi Minculescu, vocea care a definit Iris

Cea mai importantă schimbare de lineup pentru trupa Iris a venit odată cu intrarea lui Cristian „Cristi” Minculescu la microfon, în 1980. După câteva reveniri și plecări în primii ani, Minculescu s-a stabilit definitiv ca solist vocal în 1985 și a rămas, pentru următoarele decenii, vocea pe care publicul a asociat-o automat cu numele trupei — alături de chitaristul Valter Popa (din 1986) și basistul Doru „Boro” Borobeică.

Dan Bittman la Iris: un an care a schimbat două trupe

Puțini fani știu că, înainte să devină vocea Holograf, Dan Bittman a cântat chiar la Iris. Bittman a fost solistul trupei în 1984–1985, înainte de a pleca spre Holograf, unde avea să rămână liderul vocal până astăzi. Episodul e un exemplu tipic pentru felul în care muzicienii scenei rock românești din anii ’80 circulau între formații, construind practic o rețea de trupe care se influențau și se completau reciproc.

Albumele Iris I și Iris II: rock românesc sub lupa cenzurii

Primul album de studio, Iris I, a apărut în 1984 la Electrecord și a inclus piese ca „Doar pentru voi”, „Trenul fără naș” și „Pe ape”. A urmat, în 1987, Iris II, cu „Strada ta”, „În parc” și „Zi și noapte” — un album a cărui copertă, inspirată vizual de imaginea lui Angus Young de la AC/DC, a fost privită ca o critică voalată la adresa regimului comunist, într-o perioadă în care orice gest de nonconformism artistic era riscant. În 1988 a apărut Nu te opri, cu „Floare de iris” și „Uită tot ce-a fost”, iar Iris IV a fost înregistrat chiar în decembrie 1989, în zilele căderii regimului, cu piese precum „De ce oare ai plecat?” și „Rock and roll”.

De la Electrecord la scena occidentală

După 1990, trupa a început să concerteze și în afara țării. În 1992, la Cannes, Iris a obținut locul doi în secțiunea rock a unui festival internațional și a apărut pe MTV — un moment de vizibilitate rar pentru o formație venită dintr-o țară care, cu doar câțiva ani în urmă, ținea muzica rock la limita legalității.

Consacrarea: turnee, premii și un loc în istoria muzicii românești

Anul 1992 a mai adus un concert aniversar la București, la care au participat în jur de 10.000 de oameni — o dovadă a loialității publicului format în anii de cenzură. În 2006, Iris a primit premiul pentru cea mai bună trupă rock la MTV Romanian Music Awards, iar un an mai târziu, în 2007, președintele Traian Băsescu i-a omagiat pentru 30 de ani de contribuție la cultura românească. În 2009, discografia trupei a fost reeditată integral într-un set de 21 de CD-uri, intitulat „Integrala Iris”, iar în 2012 un nou concert aniversar a avut loc în Piața Constituției din București.

De ce ascultăm Iris și astăzi

Peste 50 de ani de la înființare, cântece ca „Strada ta” sau „Floare de iris” continuă să fie prezente pe scenele de nostalgie și la posturile de radio dedicate muzicii românești de dinainte de ’90. Povestea trupei Iris rămâne una dintre cele mai bune ilustrări ale felului în care rock-ul românesc a supraviețuit cenzurii, schimbărilor de componență și trecerii timpului, lăsând în urmă un catalog de cântece care încă definesc o epocă.

Surse: Wikipedia — Iris (Romanian band), Adevărul — interviu Cristi Minculescu, Evenimentul Zilei — Iris ne strigă în noapte.

Related articles

Recent articles