Timp de aproape șase decenii, Stela Enache a fost una dintre cele mai recognoscibile voci ale muzicii ușoare românești, o artistă care a trecut cu naturalețe de la scenele festivalurilor de la Mamaia la croazierele transoceanice, într-o perioadă în care puțini interpreți români aveau acces la publicul internațional. Povestea ei este și povestea unei generații de muzicieni care au învățat să construiască o carieră solidă în ciuda izolării impuse de regimul comunist.
Stela Enache, descoperită la Reșița și formată la Cluj
Născută pe 24 ianuarie 1950 la Reșița, sub numele Steriana Aurelia Bogardo, viitoarea artistă a început ballet la trei ani și pian la șase. Debutul ei televizat a avut loc pe 6 august 1966, la Televiziunea Română, într-o ediție a emisiunii „Antena este a dumneavoastră”, dedicată artiștilor amatori din orașul natal.
A studiat canto la Școala Populară de Artă din Reșița între 1964 și 1967, apoi a urmat secția de pedagogie muzicală a Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o în 1972. În paralel, a cântat cu formația studențească Cromatic și a obținut o mențiune la festivalul studențesc de la Iași, în 1968, urmată de un premiu trei la Timișoara și Târgu Mureș, în 1970.
La Mamaia, în 1971, Stela Enache a câștigat premiul al doilea la secțiunea interpretare a Festivalului Național de Muzică Ușoară — un moment care i-a deschis ușile marilor case de discuri. Compozitorul George Grigoriu i-a dat primul hit important, „Pentru un sărut”, iar în același an a debutat pe Electrecord, alături de George Enache.
Parteneriatul cu Florin Bogardo: piese scrise pentru o singură voce
1971 a fost anul care i-a schimbat definitiv destinul artistică: l-a cunoscut pe compozitorul Florin Bogardo, cu care s-a căsătorit în același an. Timp de 38 de ani, Bogardo a scris aproape exclusiv pentru vocea ei, iar Stela Enache a înregistrat peste 70 de piese semnate de el — un parteneriat artistic și sentimental rar întâlnit în muzica ușoară românească.
Hiturile care au cucerit televiziunile și cinematografele
Din repertoriul construit împreună cu Bogardo se remarcă „Ani de liceu” (1986), „Extemporal la dirigenție” (1988), „Apa vieții”, „Balada pescărușilor albaștri” și „Dansul e ca o vrajă”. Multe dintre aceste piese au ajuns pe coloana sonoră a unor filme românești populare, printre care seria „Liceenii” (1985, 1986, 1988), „Ora zero”, „Pădurea nebună” și „Raliul”. În paralel, a colaborat și cu alți compozitori importanți ai vremii, precum Ion Cristinoiu, Dan Dimitriu, Marcel Dragomir și Jolt Kerestely.
Turneele pe mări și oceane: cariera internațională a Stelei Enache într-o Românie izolată
Ceea ce o diferențiază pe Stela Enache de majoritatea colegilor ei de generație este cariera internațională construită treptat, într-o perioadă în care ieșirea din țară era aproape un privilegiu. Primul turneu extern a avut loc în 1973, în Germania de Vest, urmat de concerte în Austria, Elveția, Norvegia, Danemarca și Uniunea Sovietică. În 1973 a devenit solista orchestrei Electrecord, redenumită ulterior Electric-Cord.
De la Orfeul de Aur la vapoarele de cursă lungă
În 1977 a concurat la festivalul „Orfeul de Aur” din Bulgaria, iar din 1985 a început o carieră neobișnuită pentru o artistă din spatele Cortinei de Fier: a semnat contracte pe vase de croazieră, printre care celebrul „Europa”, și a înconjurat globul de patru ori. Pe aceste scene flotante a cântat alături de nume mari ale muzicii internaționale, precum Gilbert Bécaud, Milva, Gloria Gaynor, Jennifer Rush, Tony Christie, The Platters, Lionel Hampton, Vicky Leandros și Al Bano.
Între 1970 și 1997, Stela Enache a apărut în peste 320 de emisiuni de divertisment la televiziunea română, iar la festivalul „Cântarea României” a obținut premiul întâi în 1979 și în 1981.
Stela Enache astăzi: o legendă vie a muzicii ușoare românești
Deși a trecut de 75 de ani, Stela Enache continuă să cânte și să organizeze evenimente dedicate memoriei soțului ei, Florin Bogardo, care a murit în august 2009. În noiembrie 2018 a pus bazele primului festival-concurs „Florin Bogardo”, la Teatrul „Constantin Tănase”, iar în aprilie 2016 a lansat albumul „Cântecele mele”. Este cetățean de onoare al județului Caraș-Severin din 2013 și a primit Trofeul „Mamaia Nostalgia” în 2025.
Numele ei rămâne scris în câteva dintre cele mai importante lucrări de referință ale muzicii românești, precum „Meridianele cântecului” (1989) și „Interpreți din România” (1996) — o recunoaștere firească pentru o artistă care a reușit să transforme o voce descoperită într-un orășel de provincie într-un brand cultural cu ecou internațional.
Surse: AGERPRES — Documentar: Cântăreața Stela Enache împlinește 70 de ani, Topromanesc.ro — Stela Enache, o stea a muzicii ușoare și Adevărul — interviu cu Stela Enache despre turneele din străinătate.
