Corina Chiriac este una dintre vocile care au definit muzica ușoară românească a anilor ’70 și ’80 — o carieră construită pe scena Festivalului „Cerbul de Aur”, pe sute de concerte în toată Europa de Est și pe o discografie de peste 500 de piese. Puțini știu, însă, că drumul ei spre microfon a trecut mai întâi prin vioară și pian, într-o familie de muzicieni de carieră.
Copilăria într-o familie de muzicieni
Corina Chiriac s-a născut pe 26 octombrie 1949, la București, într-o casă în care muzica era limbaj de zi cu zi. Tatăl ei, Mircea Chiriac, a fost compozitor și profesor de conservator, iar mama ei preda pianul la aceeași instituție. Micuța Corina a început să studieze pianul chiar cu mama sa, apoi a continuat cu pianista Rodica Șutzu, pentru ca mai târziu să se înscrie la Școala de Muzică Nr. 1 din București, unde a studiat vioara timp de șase ani. A absolvit Institutul de Teatru în 1972, într-o perioadă în care cariera ei muzicală era deja lansată.
Debutul la „Steaua fără nume” și lansarea unei cariere
Momentul de debut național a venit la 21 de ani, când Corina Chiriac a participat la concursul televizat „Steaua fără nume”, unde a obținut nota maximă — un prim semnal clar că publicul avea să rețină acest nume. În 1970 a lansat o versiune proprie a cunoscutului vals „Valurile Dunării”, al lui Ion Ivanovici, iar un an mai târziu, în 1971, a reprezentat România la Festivalul Internațional „Cerbul de Aur” de la Brașov, unde a obținut locul trei. Acel moment este considerat, în general, punctul de lansare al carierei sale solistice.
Anii de glorie: turnee în Europa de Est și sute de piese înregistrate
De-a lungul anilor ’70 și la începutul anilor ’80, Corina Chiriac a devenit una dintre cele mai căutate artiste de muzică ușoară din România, cu zeci de apariții în emisiunile de varietăți ale Televiziunii Române și cu turnee extinse în Germania de Est, Uniunea Sovietică, Bulgaria, Polonia și Cehoslovacia. Cariera ei nu s-a limitat la muzică: a jucat roluri în filme precum „Cu mâinile curate” (1972), „Aventuri la Marea Neagră” (1972, în rolul principal, Barbara) și „Roșcovanul” (1976). Discografia sa avea să ajungă, în timp, la peste 500 de piese înregistrate.
O carieră transatlantică: anii petrecuți în Statele Unite
Între 1988 și 1994, Corina Chiriac a locuit în Statele Unite, o perioadă care a coincis cu schimbările majore din România de după 1989. Revenirea sa pe scena românească, în anii care au urmat, s-a construit pe reputația câștigată încă din deceniile anterioare, iar artista a continuat să susțină concerte și spectacole, inclusiv pentru comunitățile românești din afara țării — printre acestea, concerte dedicate sărbătorilor comunităților românești din Europa Centrală.
Vocea din desenele animate: Ursula din „Mica Sirenă”
Dincolo de scenă, Corina Chiriac are și o carieră mai puțin cunoscută publicului larg: vocea ei a dat viață, în variantele dublate în limba română, personajului Ursula din „Mica Sirenă” (1994 și reeditarea din 2005), iar mai târziu a împrumutat vocea personajului Morgana din „Mica Sirenă 2” (2010). Este un detaliu care arată versatilitatea unei artiste care a fost, pe rând, cântăreață, actriță, compozitoare și realizatoare de televiziune.
Recunoaștere și moștenire culturală
În 2004, Corina Chiriac a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria Muzică, pentru contribuția sa la activitatea artistică și culturală românească. În 2021, artista a donat Muzeului Național de Istorie a României o colecție de documente, fotografii și obiecte de familie, strânse pe parcursul a trei generații — Nestorescu, Calaigian și Chiriac. Colecția a stat la baza expoziției „Corina Chiriac. Istoriile unei mari artiste”, prezentată la mai multe muzee din țară, care a inclus costume de scenă purtate de artistă la festivaluri internaționale și turnee din Europa și Statele Unite, alături de documente ale familiei sale, inclusiv lucrări ale bunicului patern, Gheorghe Chiriac, caligraf și pictor.
Corina Chiriac azi: o carieră de peste cinci decenii
Cu o carieră ce se întinde pe mai bine de cincizeci de ani, Corina Chiriac rămâne un reper al muzicii ușoare românești dinainte de 1989 — generația de artiști care a construit, cu mijloacele epocii, o scenă națională de spectacol capabilă să rivalizeze cu marile festivaluri europene. Volumul autobiografic „Minuni trăite” (Editura Școala Ardeleană, 2021) adună amintiri din copilărie, povești de pe scenele festivalurilor și din turneele care i-au marcat cariera, confirmând locul Corinei Chiriac în istoria muzicii ușoare românești.
