Printre trupele care au traversat aproape jumătate de secol de istorie muzicală românească, Holograf ocupă un loc aparte. Formată la finalul anilor ’70, trupa a reușit ceva ce puține formații din spațiul est-european au realizat: a cântat sub cenzura comunistă, a supraviețuit Revoluției din 1989 și tranziției economice din anii ’90, iar apoi a continuat să umple sălile de concert și două decenii mai târziu. Povestea Holograf este, de fapt, povestea rock-ului românesc însuși.
Formarea trupei Holograf și primii ani (1977-1983)
Trupa a luat naștere în 1977-1978, printr-o formulă inițială alcătuită din Mihai Pocorschi (chitară, voce), Eugen Sonia (bas), Cristian Lesciuc (chitară) și Ionel „Boris” Petroff (baterie). Un an mai târziu, în 1979, li s-au alăturat Edi Petroșel la baterie și Tino Furtună la claviaturi — doi muzicieni care au rămas în trupă până astăzi, devenind nucleul stabil al formației.
Primele participări la festivalurile de muzică ale epocii, printre care Festivalul Club A, le-au adus trupei Holograf atenția criticilor și, implicit, un contract cu Electrecord, pe atunci singura casă de discuri din România. Albumul de debut, Holograf 1, a fost lansat în 1983.
Dan Bittman și consolidarea sunetului Holograf
Momentul de turnură în istoria trupei a venit în 1985, odată cu venirea lui Dan Bittman la microfon. Bittman cântase anterior în trupele Blitz și Incognito, iar între 1984 și 1985 fusese solistul vocal al trupei IRIS. Vocea și prezența sa scenică au transformat Holograf într-una dintre cele mai ascultate formații rock ale României socialiste.
Sub noua formulă, trupa a lansat Holograf 2 (1987), iar albumul Holograf III, apărut în 1988, s-a vândut în peste 200.000 de exemplare — o cifră remarcabilă pentru industria muzicală a vremii. Pe lângă succesul discografic, Holograf a susținut turnee în Bulgaria, URSS, Germania de Est, Polonia și Coreea de Nord, fiind una dintre puținele trupe rock din blocul comunist care concertau dincolo de frontierele propriei țări. Din 1987, formația a devenit un nume constant pe afișul Festivalului de la Mamaia.
După 1990: turnee occidentale și Eurovision
Căderea regimului comunist a deschis porți noi pentru Holograf. În aprilie 1990, trupa a concertat la festivalul Printemps de Bourges din Franța, unul dintre primele contacte directe ale unei formații rock românești cu scena muzicală vest-europeană.
Patru ani mai târziu, în 1994, Dan Bittman a câștigat Selecția Națională și a reprezentat România la Eurovision Song Contest, la Dublin, cu piesa „Dincolo de nori”, clasându-se pe locul 21. Piesa a rămas una dintre cele mai cunoscute melodii românești ale deceniului, consolidând statutul lui Bittman și al trupei Holograf ca ambasadori ai muzicii pop-rock românești în Europa.
Anii 2000: consacrarea și hiturile care au definit un deceniu
Albumul Pur și simplu (2003) a marcat apogeul comercial al trupei, cu peste 250.000 de exemplare vândute și certificări aur și platină. A urmat Taina (2006), iar piesa „Cât de departe” a devenit, între 2010 și 2015, cea mai difuzată melodie la radiourile din România — o performanță care arată cât de bine a îmbătrânit formula muzicală a trupei.
Recunoașterea industriei a venit și sub formă de premii: Holograf a primit Premiul de Excelență la Romanian Media Music Awards în 2013, iar un an mai târziu a câștigat două categorii la Radio România Music Awards.
De ce rămâne Holograf relevantă și astăzi
Cu un nucleu de muzicieni care activează împreună de peste patru decenii — Edi Petroșel și Tino Furtună fiind alături de trupă din 1979 — Holograf rămâne un caz rar de longevitate în muzica românească. Piese precum „Banii vorbesc”, „Ți-am dat un inel” sau „Undeva departe” continuă să fie cântate la concerte și preluate de posturile de radio dedicate muzicii retro, dovadă că sunetul construit în anii ’80 a rezistat probei timpului. Pentru generația care a crescut cu casete audio și cu serile de discotecă ale anilor ’80-’90, Holograf nu este doar o trupă — este coloana sonoră a unei epoci.
