Puține piese rock reușesc să transforme câteva acorduri simple de pian într-un imn romantic ascultat decenii la rând, așa cum a făcut-o „Never Tear Us Apart”, balada cu care australienii de la INXS au cucerit topurile occidentale în 1988. Cu o linie melodică apăsată de saxofon și o voce plină de melancolie, cântecul a devenit unul dintre simbolurile sonore ale deceniului — și, la fel ca multe alte hituri ale epocii, și-a găsit drumul spre urechile tinerilor din România comunistă pe căi ocolite, prin unde radio bruiate și casete audio copiate din prieten în prieten.
De la un acord de pian prins în turneu, la un hit mondial
Povestea piesei a început în 1986, în timpul unui turneu mondial al trupei, când chitaristul și claviaturistul Andrew Farriss a compus la pian o progresie de acorduri pe care a înregistrat-o rapid pe o casetă demo, într-un stil apropiat de blues. Versurile au venit din partea solistului Michael Hutchence, care a scris cuvintele pentru iubita sa de atunci, Michele Bennett, într-o declarație de dragoste directă și vulnerabilă, neobișnuită pentru o trupă cunoscută mai ales pentru energia ei de rock dansant.
Un aranjament regândit în studio
Producătorul Chris Thomas, cel care coordonase și albumul „Kick”, a decis să renunțe la varianta inițială, mai apropiată de blues-rock, și a propus un aranjament construit în jurul unui sintetizator de coarde și al unui solo de saxofon, care avea să devină una dintre cele mai recognoscibile secțiuni instrumentale ale anilor ’80. Rezultatul a fost o baladă rafinată, diferită de restul pieselor de pe album, dar care s-a dovedit exact ingredientul lipsă pentru a completa succesul discului.
Al patrulea single de pe „Kick”, un disc de referință
„Never Tear Us Apart” a fost lansat ca al patrulea single de pe „Kick”, cel de-al șaselea album de studio al trupei, apărut pe 12 octombrie 1987. Discul avusese deja un parcurs exploziv: „Need You Tonight” urcase pe locul 1 în Billboard Hot 100, iar „Devil Inside” și „New Sensation” intraseră, la rândul lor, în top 10 american. „Never Tear Us Apart” a continuat seria, ajungând pe locul 7 în Billboard Hot 100 și pe locul 5 în clasamentul american de rock, în timp ce în Marea Britanie a petrecut șapte săptămâni pe lista single-urilor, urcând până pe poziția 24.
„Kick” a vândut, la nivel mondial, aproape 20 de milioane de exemplare, a fost certificat de șase ori Platină în Statele Unite și Diamant în Canada, iar în Australia a primit certificarea de șapte ori Platină — performanțe care au făcut din el cel mai de succes album din cariera trupei și unul dintre discurile definitorii ale rock-ului de la finalul anilor ’80.
România anilor ’80: muzica occidentală, prinsă pe furiș
Într-o Românie în care presa muzicală occidentală era practic inaccesibilă, iar posturile oficiale de radio și televiziune difuzau muzică străină cu mare zgârcenie, un hit proaspăt lansat peste ocean sau peste Oceanul Pacific, ca în cazul unei trupe australiene precum INXS, nu ajungea niciodată direct la public. Pentru tinerii pasionați de muzică, singura cale spre piese ca aceasta rămâneau posturile internaționale prinse pe unde scurte, adesea în mijlocul unui bruiaj electronic constant impus de regim.
Radio Europa Liberă, fereastra spre lume
Emisiuni muzicale precum cele găzduite de Radio Europa Liberă rămâneau, la finalul anilor ’80, un reper esențial pentru generațiile de tineri melomani, moștenind tradiția lăsată de legendarul program „Metronom” al criticului de jazz Cornel Chiriac. Ascultarea acestor posturi nu era lipsită de riscuri: Securitatea trata consumul de muzică occidentală drept o formă de subversiune, iar adolescenții care se adunau în cămine sau apartamente pentru a asculta împreună la un singur casetofon puteau atrage atenția informatorilor infiltrați în anturaj.
Caseta audio, comoara de contrabandă
Odată prinsă pe unde, o piesă ca „Never Tear Us Apart” — cu solo-ul ei de saxofon ușor de recunoscut chiar și printre paraziții radio — era înregistrată rapid pe casetă și copiată apoi din casetofon în casetofon, pierzând calitate cu fiecare generație de copie, dar câștigând statutul de comoară muzicală în cercurile de tineri. În lipsa unui circuit oficial de difuzare, discotecile de cartier și petrecerile organizate în apartamente deveneau spații informale în care astfel de balade occidentale circulau și căpătau o greutate aparte, mult înainte ca numele trupei să devină cu adevărat cunoscut publicului larg românesc după 1989.
Un cântec care a rămas peste timp
Aproape patru decenii mai târziu, „Never Tear Us Apart” continuă să fie considerată una dintre cele mai bune piese rock ale anilor ’80: revista Rolling Stone a inclus-o pe lista celor 500 de cele mai bune cântece din toate timpurile, iar în Australia a fost desemnată, printr-un sondaj public, cea mai bună piesă australiană scrisă vreodată. Melodia a fost cântată la procesiunea funerară a lui Michael Hutchence, în 1997, și a fost preluată de-a lungul timpului în variante semnate de artiști precum Paloma Faith sau Tom Jones alături de Natalie Imbruglia. Rămâne, alături de alte balade occidentale ale epocii, parte din banda sonoră nostalgică a generației care a crescut ascultând muzică „prinsă” pe furiș, pe unde scurte, într-o Românie încă închisă spre lume.
